Inceputul unei nopti

Ma uit la cer sus
E tarziu, soarele a apus.
A sosit noaptea intunecata
Si iubita imi spune in soapta
Cu o voce suava si subtire
Ca intunericul ne-a luat in primire.
Incepe sa ma sarute
Simt un fior, un mister
Momentul este efemer
Nu vrea sa ma asculte...

De vara

Buna iubire
Te-am sunat sa-ti spun
Ca vreau sa facem amor nebun
Pana la pierire!

Vine vara bah'

Soarele rasare
Noi suntem la mare
Stam pe plaja ne sarutam
Briza o asteptam

Vine pranzul caldura mare
Eu stau cu ochii in soare
Tu te balacesti in mare
Totul e ok super tare


Vine seara iesim la plimbare
Pe faleza poti vedea stele de mare
Pe cer luna stralucitoare
Si pentru tine a mea iubire arzatoare

Tonight I'm lovin'/fuckin' you he he

Sa fii sigura ca te iubesc!
Nu voi sta sa ma gandesc
Stiu ce simt si o sa iti dovedesc
Cat de mult eu te doresc

E 6 si 3 minute
Orele au inceput sa asculte
Acest cantec senzual
Incredibil dar deloc banal

Ti-as saruta privirea
Si intuneca gandirea
Si apoi as abuza de tine
Doar sa stiu ca vei fi langa mine!

"Iubita mea"

In viata mea ai aparut
Am ramas tacut, mut
Vise frumoase, agitate
Tu... le intreci pe toate

Teama rapid a disparut
Asa, pur si simplu, a trecut!
Esti cea din visul meu,
Visul acela... pe care-l aveam mereu!

Esti aici si esti reala
Si nu, nu esti orice fata banala.
Esti tu, iubita mea
Vesnic si de-a pururea!

Cu un dram de noroc
Relatia noastra nu o sa faca poc
Vreau mereu sa fim alaturi
Pana vom ajunge in ceruri!

Steluta

Ma uit la cerul mare... si vad o stea
Oare... o fi steluta mea?
In fiecare seara acolo straluceste
Si sufletul in mine creste,
Fie noapte... fie zi
Stiu ca intr-un coltisor de lume ea va straluci.

Are forme parca perfecte
As vrea sa intelegi, lipsite de defecte
Miscarea ei continua noapte de noapte
Chiar daca e acolo, departe.
Si totusi ceva parca e diferit
Mi-am dat seama ca m-am pripit.

Da, steluta pe cer stralucea...
Dar nu... nu era a mea.
Ea... universului apartinea
Era... a lui, a altuia,
Am vrut sa visez la ceva...
Am visat ca am steluta mea!

Ultima speranta... de Andreea Radulescu

Nu stiu ce se intampla cu mine acum
Totul e pustiu si nu gasesc decat un singur drum
Acela care duce la tine…
Toate portile la care bat sunt inchise
Nu mai am nici regrete, nici vise
Poate o sa ma ratacesc, sau poate nu…
Dar mi-e teama sa nu ma respingi si tu…
Tremur… si plang… si mi-e frig
Mi-e frica sa mor si te strig!
Dar n-auzi, esti prea departe…
Eu sunt singura aici… e noapte…
Ma intind si adorm pe drumul pustiu
Te astept sa vii, inca nu e tarziu
Nu vreau sa ma inec in minciuna…
Vreau sa m-ajuti, sa-mi intinzi o mana…
Vreau sa dispar din lumea in care traiesc…
Vreau sa visez… sa zbor… si sa iubesc!
Nimic din ce-am avut nu mi-a mai ramas
Mi se taie rasuflarea… si nu mai am nici glas…
Cad… ma ridic… dar alunec iar,
Incerc sa imi revin dar e in zadar!
Nu mai am putere si nu pot sa mai resist
Ma tarasc spre “nicaieri” si tot timpul risc…
E tot mai intuneric si ma zbat mereu
Ce mai vreau acum… nu mai stiu nici eu…
Nici ochii deschisi nu-i mai pot tine macar
Si tot ce simt e doar un gust amar…
Nu mai conteaza nimic, timpul a trecut…
Nu mai am nicio speranta, totul e pierdut…
Bate vantul iar… dar parca adie mai usor…
Poate-o sa-mi treaca acum… poate-am sa mor…