Cuvinte...

Este gingasa... ca o floare, straluceste ... ca un soare, o iubesc... si ma doare. Este cea mai minunata fiinta de pe pamant, simplul gand la ea ma face sa tresar, orice asemanare a ei vad in cale mea imi taie respiratia, orice revenire in locurile unde am fost cu ea imi trezeste amintiri atat de frumoase, si lacrimi curg, lacrimi de tristete, de dor, de iubire. Am gresit, ea stie asta, eu stiu asta, dar nimeni nu este perfect. As fi vrut sa ma accepte asa cum sunt si cu bune, si cu rele. Mi-as fi dat... si inca mi-as da viata pentru ea, pentru ca fara ea e ca si cum nu as exista respir si inima-mi bate fara sens. Am incercat sa o uit, dar nici o alta femeie nu ma poate ajuta, pentru ca nu mai exista alta ca ea. Fiecare dintre noi cauta femeia sau barbatul perfect, eu am gasit femeia perfecta, nenorocul meu este ca si ea cauta barbatul perfect, si nu sunt eu acela. Imi aduc aminte perfect fiecare moment petrecut cu ea, fericirea din ochii ei cand am gasit o jucarie a copilariei, privirea ei fermecatoare, zambetul ei care nu se mai termina... Poate o sa fiu sau poate nu o sa fiu vreodata barbatul pe care il vrea ea, dar eu o voi iubi mereu, chiar si in lumea de apoi. Frumusetea ei depaseste orice limite, mai ales frumusetea interioara, sufletul ei bland si cald, cum nu voi mai gasi nicaieri. Dar acum vorbele sunt de prisos, raul a fost facut, ea este atat de departe, si totusi atat de aproape. Este cea care m-ar face sa ma opresc din cautare, sa ma asez. Mi-as vinde sufletul, mi-as da viata pentru a o mai tine in brate odata, am refuzat sa cred ca iubesc atat de mult, si totusi nu pot sa ma mint. As vrea sa continui... o rana prea adanca in suflet... prea multe lacrimi in ochi...